cea mai gălăgioasăbibliotecă din Sibiu.

„[…] —Adevărat, însă faima e ciudată. Unii se acoperă de glorie după moarte, pe când alții pălesc. Ceea ce o stirpe admiră, alta nu poate să sufere. Își desface mâinile late. N-avem cum ști cine va supraviețui măcelului memoriei. Zâmbește. Cine știe? Poate chiar și eu voi fi faimos într-o zi. Poate mai faimos decât tine. —Mă îndoiesc. —N-avem de unde să știm, ridică Odiseu din umeri. Suntem doar muritori, torțe ce se sting repede. Cei ce vin după noi pot să ne ridice sau să ne coboare după poftă.”

„[…] Stătea cu ochii închiși de parcă nu voia să vadă o grozăvie. Știam că nu vorbea despre moartea lui, ci despre coșmarul pe care-l urzise Odysseu, pierderea strălucirii, pieirea dumnezeirii sale. Văzusem cât se bucura de propriul trup, vioiciunea aprinsă care-i clocotea sub piele. Cine era, dacă nu o ființă menită să rămână în istorie?”